Recenzie „Versus” de Diana T. Scott

În urmă cu două sau trei săptămâni, am primit un exemplar din Versus, primul volum al seriei Half of me de Diana T. Scott. Coperta și descrierea m-au atras destul de mult când am aflat prima dată de existența acestei cărți și abia așteptam să ajungă în mâinile mele.

Însă entuziasmul meu a început să scadă după ce pe instragam au început să circule niște recenzii nu foarte pozitive. Ce am făcut? Am amânat lectura ei. Zilele acestea am revenit la ea și am parcurs cele peste 290 de pagini în aproximativ trei ore și, spre surprinderea mea, chiar mi-a plăcut.

So maybe, for me, home is not the city, but the people.

Bine, nu pot zice că e o poveste wow, care să te dea pe spate sau ceva, dar e o carte numai bună pentru zilele în care simți nevoia unui romance puțin clișeic sau, pur si simplu, vrei ceva simplu. În prin plan îi avem pe Ava și Sebastian, doi tineri care sunt urmăriți de demonii din trecutul lor și trebuie să învețe cum să îi înfrunte dacă își doresc să fie fericiți. Ambii sunt medici rezidenți, iar prin intermediul locului de muncă, ajung să se cunoască. Chiar dacă nu vor să recunoască, atracția între ei e destul de evidentă din primele pagini, dar offf, cât a putut să mă enerveze încăpățânarea lor și faptul că negau acest lucru. Acum erau cei mai buni prieteni, acum se certau și se comportau ca niște străini.

De asemenea, pe alocuri, acțiunea a fost foarte grăbită, dar nu m-a deranjat foarte mult acest aspect. Doar am scăzut puțin din punctajul pe care i l-am acordat pe goodreads. Cred că modul în care a evoluat relația dintre cei doi protagoniști putea să fie, nu știu, puțin mai detaliată sau construită în alt mod. Abia aștept traducerea următoarelor două volume din serie. Sunt curioasă de modul de evoluție a autoarei și a personajelor construite de aceasta.

Recenzie ,,Corupt” de Penelope Douglas

Penelope Douglas este o autoare foarte cunoscută, fiind apreciată de o comunitate destul de mare de cititori din străinătate, cât și de la noi. Are un număr impresionant de cărți publicate, dar eu am citit de la ea doar cele din seria Fall Away. E o serie extrem de bună și chiar mi-a părut rău când am finalizat-o, dar nu e problemă, am mai recitit-o de câteva ori. Deja deviez de la subiect, dar trebuia să vă mai zic o dată cât de mult mi-a plăcut.

Tocmai, de aceea, când am aflat că se traduce o nouă carte de a ei, am fost în extaz, dar din păcate, Corupt, căci despre ea vorbesc, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. Nu pot spune că a fost sută la sută pe placul meu, dar nici nu regret că am citit-o. Are acel ceva care te prinde. De asemenea, nu am avut așa mari tangențe cu literatura erotică, de fapt, cu cea dark romance, așa că nu prea am știut la ce să mă aștept de la această carte. Să nu mai zic că părerilor erau împărțite. E o carte care a provocat multă vâlvă în rândul cititorilor.

În Corupt sunt alternate două planuri temporale, trecut și prezent, iar desfășurarea acțiunii îmbină perspectivele celor două personaje principale. Pe Erika Fane o putem încadra fără probleme în veșnicul clișeu existent în cărți. O adolescentă tocilară, cuminte, dar fără tărie de caracter, viața sa fiind controlată în mare parte de cei din jurul său. Deși este împreună cu Trevor de ceva timp, în secret, ea se simte atrasă mai tare de Michael, fratele acestuia. Tânăra noastră e o persoană destul de prostuță, acceptă să fie călcată în picioare de alții fără a avea vreo reacție și nu reușește să facă ceea ce ar fi mai bine pentru ea.

În schimb, Michael Crist, și mai exact, fructul interzis, este un tip care, din exterior, pare dur și fără sentimente, dar în interior, se ascunde o persoană sensibilă căreia îi pasă de cei din jurul său. De când a văzut-o prima dată pe Erika s-a simțit atras de ea, dar aceasta a ajuns să fie iubita fratelui său. Cu toate acestea, nimic nu îi stă în cale și se bagă în relația celor doi. Mai ales, că are cale liberă spre ea atunci când tânara se desparte de iubitul ei și ajunge să locuiască într-unul din apartamentele din clădirea pe care el o deține. Ceea ce am uitat să menționez e faptul că Michael, în prezent, dorește mai mult să se răzbune pe Erika din cauza unui eveniment din trecut de pe urma căruia prietenii săi au ajuns la închisoare, iar el crede că ea e cea vinovată. Partea asta nu mi-a plăcut absolut deloc, dar totuși, ea e cea care m-a ținut în priză pe parcursul lecturii.  Personajele iau așa multe decizii pripite și, uneori, stupide, dar parcă tot te regăsești în ele și simți aceleași emoții. Bine, nu mereu. Doar mici excepții.

Stilul de scriere al autoarei e unul frumos, lejer, pe înțelesul tuturor care te determină să ai o lectură alertă și să termini cartea în câteva ore. Cartea conține multe scene erotice destul de explicite, de aceea, ar fi de preferat, să o citiți doar dacă aveți minim 17 ani. Îmi place genul erotic, dar nu cel combinat cu dark romance. Cu toate acestea, cred ca voi citi și continuarea seriei și mă rog să fie puțin mai bună decât primul volum.

Recenzie ,,Șarpe și porumbel” de Shelby Mahurin

Pentru cei mai mulți dintre noi, în special pentru cititori, vara trecută a avut și unele părți frumoase, nu doar negative. Ceea ce îmi vine prima dată în cap, pe lângă faptul că am avut mai mult timp de citit, este inițiativa celor de la editura Corint de a lansa pe piața de carte românească o nouă colecție — CorinTeens, care ne promite că ne vom îndrăgosti iremediabil de cărțile ce urmează a fi publicate în cadrul ei. După un an și 12 romane publicate, pot spune că s-au ținut de promisiune. Am iubit aproape titlul pe care l-am citit din această colecție și cred că doar unul sau două m-au dezamăgit. Am senzația că m-am abătut mult de la adevăratul subiect al postării de azi, dar gata, să revenim. Am obiceiul de a fi destul de selectivă în privința viitoarelor mele lecturi și de aceea, majoritatea cărților primesc cinci steluțe pe Goodreads, dar nu ajung neapărat și în topul celor favorite. Însă Șarpe și porumbel a fost, fără îndoială una dintre cărțile mele preferate din 2020. Din momentul în care am citit primele rânduri și până la ultimele pagini, pur și simplu, nu am putut lăsa cartea din mână. Îmi doream să petrec cât mai mult timp în această lume fantastică creată de autoare și să asist la cât mai multe tachinări între personaje.

Datorită unei persoane dragi mie, am ajuns să fiu o iubitoare a istoriei, iar faptul că acțiunea romanului este plasată într-un tărâm magic al vrăjitoarelor, dar care seamănă cu Franța de acum ceva secole în urmă, m-a făcut să ador și mai mult această carte. Cu doi ani în urmă, Louise le Blanc, o tânără vrăjitoare, pentru a-și salva viața, a fugit de clanul ei și de La Dame des Sorcieres, și se refugiază în Cesarine unde este nevoită să renunțe la magie, iar pentru a supraviețui, se deghizează deseori în bărbat și fură diverse lucruri precum bani sau bijuterii.

Cesarine e un oraș care urăște vrăjitoarele – le consideră un pericol pentru societate – și, de aceea, ele sunt vânate și arse. Reid Diggory este cel mai devotat membru dintre vânători, iar toată viața a urmat un singur principiu: pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. Căile celor doi se intersectează într-un mod neașteptat – find prinși într-o situație compromițătoare, li se oferă două variante: să piardă tot sau să se căsătorească. Bineînțeles că aleg răul cel mai mic, dar din căsătoria dintre o vrăjitoare și un vânător nu are cum să iasă ceva bine. După cum vă dați seama, Lou și Reid încep să dezvolte sentimente unul pentru celălalt, dar încă există lucruri nespuse între ei. Oare vor reuși să treacă peste ele? O va mai proteja Reid, așa cum a promis, când va afla adevărul?

Moartea nu mi-l putea răpi. Eu eram el. Sufletele noastre erau unite. Chiar dacă el nu mă voia, chiar dacă eu îi blestemam numele, eram o singură persoană.”

Cele două personaje principale sunt drăguțe separat, dar împreună sunt minunate. Lou este o fire amuzantă, are niște replici îndrăznețe și am adorat modul în care Reid roșea atunci când ea cânta o melodie mai deocheată. Fiecare scenă cu ei a fost adorabilă, iar așteptarea ca ei să realizeze că se iubesc a meritat din plin. Alte două personaje dragi mie sunt Coco, prietena cea mai bună a lui Lou, și Ansel, un viitor vânător de vrăjitoare – cred și sper că în volumul doi vom afla mai multe despre cei doi.

De asemenea, mi-a plăcut ciocnirea dintre religie și magie, dar și faptul că fiecare personaj are o proprie viziune asupra coliziunii dintre cele două lumi, cât și despre lupta pentru dreptate. Dacă sunteți fani ai genului fantasy, vă plac cărțile cu vrăjitoare și vă plac poveștile de dragoste, această carte e pentru voi.

Cartea este publicată la editura Corint căreia îi mulțumesc pentru exemplarul oferit. Poate fi achiziționată la un preț accesibil în toate librăriile fizice, cât și în cele online.

Recenzie ,,Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys

RĂZBOI? CRIME? CRUZIME? SACRIFICIU?

În mod normal, nu citesc carți ce au teme atât de cutremurătoare, însă uneori fac și excepții, iar Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys este una dintre ele. Deși este ficțiune, autoarea m-a făcut să mă pun, pentru puțin timp, în pielea personajelor care trăiau într-o lume sinistră, întunecată și teribilă, dar în care, predomina, în același timp, speranța, bunatatea și iubirea.

Acțiunea romanului se desfășoară în Lituania, în anul 1941, și este văzută prin ochii unei adolescente de doar 15 ani, Lina, o fată talentată, optimistă și isteață. Când credea că este pe cale de a-și îndeplini unul dintre cele mai importante vise ale sale, acela de a studia la faimoasa ” Școală de Arte ” din Vilinus, niște bubuituri amenințătoare la ușă, în miez de noapte, schimbă destinul tinerei și a familiei sale pentru totdeauna.

Lina, mama ei, Elena, și fratele ei, Jonas, sunt arestați de poliția secretă sovietică și aruncați în vagoanele vechi ale unui tren ce avea ca destinație Siberia. Fiind despărțită de tatăl ei, tânăra încearcă să-i transmită informații despre ea trimițând desene și scrisori prin intermediul oamenilor pe care îi întâlnea pe drum cu speranța că, într-un final, se vor regăsi.

În tren, sute sau chiar mii de suflete respiră la unison și împărtăsesc aceleași lucruri: frica și teroarea. Cu ce greșise ei de li se lua dreptul la libertate și la o viață normală? Pur și simplu, se născuse într-un secol greșit, o perioadă în care Țările Baltice sunt distrunse de către ruși, iar oamenii din comunitatea intelectualilor sunt deportați în îndepărtate lagăre și supuși la tortură și muncă zilnică.

Pe parcursul călătoriei spre iadul ce îi aștepta atunci când aceasta se va încheia, oamenii dau dovadă de solidaritate, iubire și curaj ajuntându-se între ei, împărțind puțina mâncare pe care o mai aveau și, încercând, să facă față soldaților, care îi băteau sau chiar ucide. Pentru că nu vreau să vă dau mai multe detalii deoarece, astfel nu o mai aveți aceeași tragere de inimă să citiți cartea și să aflați sfârșitul povestei Linei, mă gândesc să vă prezint, puțin, fiecare personaj ce mi-a intrat pe sub piele, într-un fel sau altul.

Lina este o artistă în adevăratul sens al cuvântului, iar desenele ei sunt atât de frumos creionate și au câteva detalii atât de dureroase încât, este imposibil, să nu lase o ampretă asupra minții cititorului.

În frățiorul ei am regăsit puritatea, iar în mama ei sentimentul de bunătate și fericire: se îngrijea, mai întâi, de ceilalți și apoi de ea, dar încerca să mențină și un zâmbet constat pe chipul oamenilor și a copiilor săi.

Un alt personaj ce merită menționat este Andrius, un adolescent de 17 ani care este atât de curajos, puternic și blând la suflet încât nu se poate să nu-l apreciezi, iar povestea de dragoste ce se înfiripă între el și Lina te face să simți fluturașii iubirii în stomac.

Sper că am reușit să vă atrag puțin atenția asupra acestei cărți și că, în viitorul apropiat, o veți citi. ❤

Recenzie ,,Hazard” de A. Stephanie

Cred că foarte mulți dintre noi ne-am descoperit pasiunea pentru citit de pe wattpad. În cazul meu, așa a fost. Bine, asta după o perioadă în care citeam acele povestioare de pe facebook. O prietenă mi-a recomandat aplicația și cum sunt o persoană curioasă, în aceeași zi, am descărcat-o și am început să scrollez, până când am descoperit After. Peste alte câteva luni, am dat peste A. Stephanie care avea în curs de scriere Malakai, iar faptul că poveștile ei nu sunt clișeice, ci mai degrabă. reflectă realitatea, m-a cucerit din prima. Alekzandre a fost duologia mea preferată de la autoare, asta până zilele trecute când am făcut cunoștință cu Hazard.

,,Ești singura persoană care m-a ținut pe linia de plutire în ultimul an, vocea îi tremură puțin când recunoaște asta. Ești refugiul meu, Eva.”

Ca să fiu sinceră, când am început să citesc această duologie, nu știam nimic despre ea. Nici măcar descrierea ei nu am citit-o. Pur și simplu, am vrut să fiu surprinsă pe parcursul lecturii. Eu citesc foarte mult romance și am dat des peste clișeul fată săracă-băiat bogat, dar Steph a inversat rolurile în povestea ei.

Nevaeh, sau Eva după cum o alintă Hazard, este o adolescentă care se află în ultimul an de liceu și căreia nu i-a lipsit niciodată nimic. Se află printre fetele populare din liceu și se bucură de atenția tuturor. Deși pare că viața ei este roz, lucrurile nu stau chiar așa. Eva se simte singură, îi lipsește afecțiunea și iubirea maternă, iar certurile dintre părinții ei nu fac decât să intensifice aceste sentimente.

Pe de altă parte, îl avem pe Hazard, un tânăr ce are prea multe responsabilități pentru vârsta sa. Făcând parte dintr-o familie săracă, a renunțat la ultimul an de liceu pentru a-și putea ajuta familia: își ia două job-uri, are grijă de Rider și Blanche, frații săi mai mici, cât și de tatăl său, care în urma unui accident a ajuns paralizat.

,,Vreau doar să fie liniște. Să nu se mai joace nimeni cu nervii mei și cu răbdarea mea. Să nu-mi mai ceară nimeni să sacrific tot ce am pentru alții.

Cum mama sa lucrează în casa familiei Evei, Hazard ajunge să o cunoască pe adolescentă, iar între cei doi se înfiripă o relație de tipul prieteni cu beneficii, care pare să funcțione o perioadă de timp. Nevaeh a impus anumite condiții pentru această aventură, iar Aza e de acord cu ele pentru că nici el nu e pregătit de o relație.

,,Nu ne poate vedea nimeni împreună.

Dacă ai o zi proastă, nu poți să plângi pe umărul meu.

Fără întrebări despre viața personală.

După cum ne spune și descrierea cărții, regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Vara e pe terminate, iar lucrurile încep să se complice deoarece fiecare dintre cei doi începe să aibă anumite sentimente pentru celălalt, dar bineînțeles că orgoliul nu le permite să și le împărtășească, iar aventura dintre cei doi ia sfârșit.

,,Și mă privea câteodată în modul ăla care mă făcea să cred că poate o să treacă peste toate condițiile pe care le-a impus. Că o să-și spună dă-le năibii și o să mă întoarcă din drum. Dar n-a făcut-o.

Apoi, începerea ultimului an de liceu, dă startul unei perioade de du-te, vino între Eva și Aza. Nevaeh află lucrurile prin care trece tânărul și își dorește să îl ajute. Ea și-ar dori ca Hazard să poată trece peste sentimentul de inferioritate pe care îl simte și să poată fi împreună. Dar oare va reuși iubirea dintre cei doi să fie mai puternică decât gândurile negative și orgoliu?

Dacă ați citit doar primul volum și vi se pare că finalul acestuia v-a terminat, vă înșelați. Cel de al doilea volum o să vă distrugă emoțional: secretele ies la iveală, personaje noi își fac apariția, au loc evenimente ce vor schimba parcursul lucrurilor. În carte alternează perspectivele celor doi protagoniști, fapt care ne permite să cunoștem emoțiile, gândurile și sentimentele fiecăruia. În ce privește lectura, aceasta este lejeră datorită acțiunii alerte. Pentru mine, Hazard a fost un carusel de emoții. Felul în care s-a terminat povestea m-a făcut să o apreciez și mai mult pe Adina.

Duologia poate fi achiziționată de pe site-ul celor de la Bookzone, iar în această săptămână o puteți găsi la un preț special. Pe data viitoare! ❤

Recenzie ,,Locul unde obișnuiai să mă iubești” de Helen N.

Zilele trecute, în doar câteva ore, am reușit să finalizez Locul unde obișnuiai să mă iubești și, chiar dacă a trecut ceva timp de atunci, încă sunt șocată. Pur și simplu, nu îmi găsesc cuvintele pentru a vă spune o scurtă părere despre. În primele pagini am avut senzația că va fi un romance puțin clișeic, iar jocul de-a șoarecele și pisica dintre personajele principale mă călca pe nervi rău de tot, încât am ajuns să mă întreb dacă sigur e scrisă de Ana. Cei care i-au citit cărțile, știu deja că poveștile ei nu sunt niciodată ceea ce par, că ea nu încearcă să ne aducă în atenție, nu știu, niște oameni cu o viață roz și perfectă. Mai degrabă, cărțile sale surprind într-o manieră exactă realitatea astfel încât foarte mulți dintre cititorii săi reușesc să se identifice cu personajele, cu povestea lor.

Pe Freya, protagonista cărții, nu am reușit să o agreez absolut deloc la început. Nu îi înțelegeam acțiunile, gesturile și modul de gândire. A fost o adevărată enigmă pentru mine. Însă, ultimele 50 de pagini mi-au schimbat total părerea despre ea. Am aflat adevăratul motiv din spatele comportamentului său și am ajuns să empatizez cu ea.

În ce îl privește pe Julian, nici nu știu ce să vă spun despre el. M-a cucerit de la prima frază. E un tânăr simpatic, chipeș, inteligent și nu ar fi în stare să își înșele iubita. Cu alte cuvinte, e iubitul ideal pe care orice fată și l-ar dori. Însă nu e chiar atât de perfect pe cât pare, dar ce secret ascunde, asta rămâne să aflați voi. Nu de alta, dar aș strica surpriza. 🙌

,,Agață-te de inima ta. Simte-mă acolo. Iartă-mă. Iartă-te. Iubește din nou și vei fi bine.”

Acțiunea cărții e destul de alertă și te ține cu sufletul la gură. Sincer, nici nu știu când a trecut timpul pe lângă mine și m-am trezit că am ajuns la finalul ei. Oh, și ce final. Am recitit de câteva ori acele secvențe și tot nu îmi venea să cred. Ana a reușit să dea contur unei idei destul de originale și mă bucur din tot sufletul că am avut șansa de a o citi. 🙏🤍

Din păcate, cartea poate fi achiziționată doar de pe site-ul editurii Pavcon, însă vestea bună este că, la momentul actual, are parte de o super reducere și poate fi cumpărată la prețul de doar 19 lei. Trecând peste mica reclamă TV, spor la cumpărături și lecturi frumoase!

Recenzie ,,Casa de sare și amărăciuni” de Erin A. Craig

Casa de sare și amărăciuni de Erin A. Craig e unul dintre primele titluri citite din colecția Corinteens, iar povestea ce se ascunde între cele 400 de pagini e, pur și simplu, minunată. Uneori, pe parcursul lecturii simțeam că unele scene îmi sunt cunoscute, dar nu știam de unde. După câteva căutări pe internet, am aflat că romanul este o reinterpretare a unui basm scris de Jacob și Wilhelm Grimm — pe care nu l-am citit, dar am văzut o ecranizare a acestuia.

Cartea urmărește povestea familiei Thaumas, o familie asupra căruia s-a așternut un nor al morții, iar restul locuitorilor o consideră mai degrabă blestemată, decât ghinionistă. La început au fost 12, dar din cauze mai mult sau mai puțin naturale, au mai rămas doar 8 surori, fiecare dintre ele fiind bântuită de întrebarea ,,oare eu voi fi următoarea?”. Mai multe detalii despre acțiune nu o să vă zic deoarece nu îmi doresc să stric suspansul lecturii, dar mă voi axa pe alte detalii pentru a vă stârni curiozitatea.

Oare mâniaserăm zeii cu ceva? Oare bezna ne însemnase familia, luându-ne una câte una? Sau era pur și simplu doar o serie de ghinioane și coincidențe cumplite?


Deși toate personajele acestui roman sunt conturate extrem de bine, cel care se face remarcat mai tare este Annaleigh. Este o tânără curajoasă, inteligentă și, oricât de confuză sau scăpată de sub control pare situație, e capabilă să facă orice pentru siguranța familiei sale. E puțin naivă și nimeni nu dă crezare cuvintelor sale, dar cu toate acestea își menține părerea despre ceea ce se petrece cu adevărat la Highmoor.

Avem parte și de puțin romantism, dar este menținut pe plan secundar – acesta fiind un lucru pe care l-am apreciat destul de mult. Momentele dintre Annaleigh și Cassius mi s-au părut adorabile și se află în contrast cu restul conținutului cărții. De asemenea, le-am considerat a fi o mică pauză de la suferință.

Un lucru care mi-a displăcut a fost finalul. Bine, doar o parte a acestuia. Desfășurarea evenimentelor e pe repede înainte și am rămas cu unele semne de întrebare. Mi-ar fi plăcut ca complotul să fie dezvoltat puțin mai mult și să primesc niște explicații pentru apariția unor elemente mitologice.

Casa de sare și amărăciuni e o poveste țesută cu mare atenție în care predomină suspansul, intriga și întorsăturile de situație. Fiecare pagină e plină de mister și de situații care îți vor face inima să bată mai alert. Sper ca pe viitor să avem parte și de alte surprize la fel de frumoase din partea autoarei.

Cartea este publicată la editura Corint căreia îi mulțumesc pentru exemplarul oferit. Poate fi achiziționată la un preț accesibil în toate librăriile fizice, cât și în cele online.

Fobie accentuată?

Asimptomatică și obișnuită
Cu dramele cotidiene, oameni temporari
Nimic care să merite
Mai bine dezamăgită devreme
Mai bine decât prea târziu
În afara de mine nu e nimeni aici
Sunt doar oameni după colț
Oameni pânză de păianjen
Care vor sa te ademenească
Care vor sa te surprindă
Ca pe o pradă ușoară
Finalul tragic nu e ademenitor
Devorări zilnice de suflete
Prădătorii docili
Țes mesaje atât de pure
În pânze cu rouă pun pseudo-suflet
Ei pun promisiuni
Ei pun complimente
Ei pun rugăminți
În jocuri de-a prădătorul și prada
Eu pun stop joc
Ignor, block (un fel de insecticide moderne)
Și nici măcar un pas mai departe
Strivește sub talpă păcatul
Ca pe păianjenii cu cruce.
Lucidă și liberă și vie, observ
Atacatorul care își devorează prada
Apoi își pierde urma
Ca un gunoi care se duce singur
Eu nu mă tem de păianjeni
Mie îmi e doar scârbă absolută
De așa zișii oameni — capcane
Nu mai există în lume autenticitate
Doar pânze de păianjeni peste tot
Doar suflete înveninate și lăcomie
Când e periculos să zbori prea sus
Când e periculos să zbori prea departe
Rămân cu picioarele pe pâmant
Rămân cu ochii în patru
În siguranța măcar deOcamDATĂ.

🌷 Florina V.

Sapiosexuală

Sunt ușor de cucerit
Trebuie să ai o bibliotecă mare
Trebuie să ai propriile filozofii
Să știi să citești printre rânduri
Și să-mi vorbești cu vorbele altora
Până mă convingi că sunt ale tale.
Poți fi o un volum de colecție
Poți fi un rebut de anticariat
Captivează-mă de la primul rând
Fă-mă să vreau să te recitesc
Și nu te voi lăsa niciodată
Ca cititoare NON-conformistă
Voi rupe coperțile
Fără prejudecăți
Fără explicații
Fără intimitate
Goliciunea descoperită devine întotdeauna artă
Și locul artei e în muzeu
Acolo unde vor fi mereu semne de întrebare
Mai multe semne de întrebare decât în cărți
Mai multe semne de întrebare decât în viață
Iubesc întrebările?
Iubesc întrebările!
Mie îmi plac întrebările deschise
Mie îmi plac întrebările retorice
Îmi place să întreb și să răspund
Îmi place să mi se dea mereu dreptate

Întreb: ȘTII CARE E PARTEA INTERESANTĂ LA CĂRȚI?
Răspund: Deși anticipezi că nu e cum vrei tu sfârșitul
Vei merge mereu până la capăt
La fel ca în dragoste….
La fel ca în dragoste…
E rândul tău acum
Și aș vrea să poți să nu îmi dai dreptate.

💌 Florina V.

Experiment


Am înțeles, nu simți nimic
Deși te-ai prefăcut perfect
Mi-am pus iubirea într-un plic
Cu adresa scrisă incorect.
Cum alții așteptau scrisori venite de pe front
Așa de mult doream să-mi dai un semn
Iar tu mi-ai spus atunci absent “Nu pot!”
Am sufletul într-un sicriu de lemn!
O lecție buna de reținut ,ai spus
Ca și cum nu ar trebui s-avem regrete
M-am conformat și m-am oprit din plâns
Mi-am spus! Gata de astăzi fără sentimente!
De astăzi nu voi mai citi corespondența
Îmi voi fi și mesager dar și destinatar
Promit că-mi vei simți cândva absența
Și-ți vei dori în drum să-ți reapar!

Florina V.